Imperiul nimicului (-4)

tumblr_ocnx3vlcjl1vrsf6po1_500

Ani lumină gravitează în jurul tău, ispitindu-te, cerșindu-ți germinarea. Sleit de căutarea asiduă a sinelui ți-ai întinde nesfârșite rădăcini în lutul lor numai ca să definești infinitatea și să dărâmi limitele ce te opreau din a te autodefini prin întreaga existență.
Dar ființa ta pulsează a revoltă sub spinul acestei idei, căci setea ta nu se va lăsa stinsă decât atunci când va atinge autocunoașterea deplină. În zadar asediul atâtor ani lumină în lipsa stăpânirii propriei identități. Ispita rămâne neclintită însă, stârnind divizarea ființei.
Găsindu-te în miezul unei lupte a sinelui în dedublare, ataci în neștire argumentând și
Orbecăind…