Carrousel

tumblr_nz85z94Sm81u9bktno1_500

îmi urc nonsensul în montagne russe
și-l las să plece
singur și nesupravegheat și
aștept să coboare odată cu astrele
cu anii lor lumină
cu strălucirea rece
ca să le-nvârt în juru-mi
în odaia asta izolată
sub tunelul unui timp nou

amețitor ca vinul
stea după stea după stea căzătoare
și eu
în centru ca un ax
crezând în fericire și absolut
destul
bâlciul se încheie
caravanele își strâng culorile
și pleacă
dar merg în cerc
mereu în cerc
absurd