Carrousel

tumblr_nz85z94Sm81u9bktno1_500

îmi urc nonsensul în montagne russe
și-l las să plece
singur și nesupravegheat și
aștept să coboare odată cu astrele
cu anii lor lumină
cu strălucirea rece
ca să le-nvârt în juru-mi
în odaia asta izolată
sub tunelul unui timp nou

amețitor ca vinul
stea după stea după stea căzătoare
și eu
în centru ca un ax
crezând în fericire și absolut
destul
bâlciul se încheie
caravanele își strâng culorile
și pleacă
dar merg în cerc
mereu în cerc
absurd

Pastel absurd

tumblr_mxexw5ghri1rdrcngo1_540

Frigul intră progresiv
Fluid ca o melodie tristă pe care
Dansez singur
Printre miraje sonore
Dar e liniște
În casă
În atrii
Și-n ventricule
Și am mâinile calde
Ca să sfidez decorul
Și timpul care tremură
Din ce în ce
Mai rar
(Poate o să-ncremenească)

E liniște
E și lumină
Și scrum
Și mai sunt eu
Cu mâinile calde
Doar eu
Pictat în violet și albastru și
Învelit în absurd
Iar timpul nu mai mișcă
Nici înainte
Nici îndărăt
Și e lumină
Iar eu sfidez decorul
Și timpul care a încremenit
Cu aceste mâini calde.