E aglomerat. Frunți și ochi și respirații și pași sub care colțul ăsta de stradă zace plin de razne. Dar nu raznele mele. Eu nu mai sunt aici.
Pași și respirații și ochi și frunți și…brațele astea care încearcă să adune toată măduva pe care o pierd în timp ce nu mă gândesc la nimic.