scurtcircuit

mă uit la tot decorul ăsta care
se îndepărtează și încremenește undeva
unde nu ajung
nu
eu rămân într-un spațiu imaculat
și încremenesc la rându-mi
și nu mai văd nimic
nu
până și carnea se face albă
și se evaporă
cu tot cu oasele pline
de moarte

dar încă sunt aici
mă prind de aerul stătut
și de secundele care nu mișcă
sunt tot aici
tot aici ca o pacoste
și nu las nimicul să fie nimic
nu
stau aici cu firele care pierd tensiune
și scânteile astea care
descriu cercuri și cercuri și cercuri și cercuri și…
habar nu au ce fac
de ce fac
dar te trag mai aproape
în nimicul care nu-i lăsat să fie nimic
și apoi tac și se învârt în jurul tău
în liniște și pace
și parcă
și nimicul ăsta
ar vrea să fie acum ceva

Advertisements