Café de l’âme

 

masa asta va fi
Artă.
lemnul putred plânge, iar eu
scrijelesc forme obscene
ca un huligan plictisit.
lemnul putred scâncește, marea se agită
și eu scrijelesc cuvinte tăioase
în tăblia acestei mese care
e aici de prea mult timp.

gândurile mele bătute la mașină
se fac verzui și nu le mai pot citi
și lemnul putred se dezintegrează
câte o bucată, câte un gând
câte o șoaptă, câte un strop cafeniu
încremenit între așchiile mesei
care va fi
Artă.

marea se agită
iar sunetul se cuibărește
în lemnul putred care
aproape că se face albastru
și tace
tac și eu
și aștept
pentru că știu…lemnul ăsta
va fi
Artă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s