Anarhia simțurilor

tumblr_mqpua7xjrd1qkeiofo1_1280

Orele cad dramatic în jur, stratificându-se și clădind un trecut dominat de obsesii. Ca de o unică gură de aer într-un abis neîndurător, mă agăț de o ruptură în armura timpului pentru a trece în afara sa: pe ruinele legilor cronologice își întinde rădăcinile anarhia simțurilor. Aici cuvântul intră în disoluție, iar unicul sens al cunoașterii este trăirea, experiența nemijlocită a împrejurimilor.

Deodată existența s-a suspendat. Înaintam într-un spațiu ce-mi lăsa impresia de intrauterin. Nutritiv și primitor, mediul îmi permitea să umblu liber și, cu fiecare pas, să cresc asemeni unei flăcări famelice temeinic alimentate. Nimic material nu-mi putea subjuga foamea, de altfel, materia nici nu se găsea în jur…eram doar eu, o carcasă străvezie de idei, imbuibată de afecte; eu care eram hrănit de o entitate dispersată pretutindeni; eu, incapabil să mă satur de acel extaz pe care nu l-ar putea procura nici cel mai fin simț posibil. Un extaz care stârnește descompunerea…unitate cu unitate, m-am văzut dizolvat în acel solvent al paradoxului numai ca să mă recompun apoi din ruine de idei și căutări de sine. Plămădind o identitate chiar și în acel extaz al uitării, m-am simțit sătul și-am început să mă zbat spre a ieși.

Armura timpului mă trage înapoi, sigilându-și ruptura. Orele sunt fluide acum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s