Anabioză

tumblr_nbyhc4Au3O1sl4erdo1_540

Eu, în somnul meu, am plâns vecia
Și m-am trezit pe câmp între poeme arse
Și astrele căzute se stingeau,
Iar eu le-acopeream cu scrum.

Eu, în veghea mea, am plâns pământul
Și carnea ridicată din pântecele lui
Și ea și-a sângerat păcatele,
Iar eu  am strâns păcatele în pumn.

Acum,
Cu-n pumn de sânge
Și un pumn de scrum,
Înnobilez nimicul și aștept,
Ca-ntr-un fluid intrauterin,
Să cresc.

Zeilor le revine nemurirea,
Mie îmi revine așteptarea,
Liniștea și contemplarea,
Totul și nimicnicia.
Feriți-vă, voi!
Eroul doarme
Cu ochii larg deschiși.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s