Sonetul albastru

tumblr_mx6btnm0zM1r1arpmo1_540

Cerurile-s grele de batjocuri străvezii
Parcă de veci stau să mă-nec în călimară
Fluidul antifonic e noaptea prea amară
Ce s-a uscat în mine, urlând că vei veni

Un urlet ca de monstru-nsingurat de gând
Întind mâini diafane să îl captez din unde
Aici nu este sunet, sunt doar cercuri crescânde
Un puls nebun ce-abisul atinge, rezonând

Doar ție ți-am întins acest deșert albastru
Ce în pustiul lumii se vede ne-ncăput
Să-l umbli, să te pierzi, să nu ai început!

Să mi te-așezi pe umăr, pe creștet sau pe pleoapă
Să-mi fii tu sunet sau vibrație senină
Neîncetat să vină păsări, să vină, doar să vină!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s