Colecționarul

tumblr_moyzb89YQZ1qadx22o1_1280

Te-ai întors de-atâtea ori împotriva-ți. Ți-ai interzis cuvântul, iar gândul tău osificat zace  îngropat în carnea încă sângerândă a buzelor. Dar fie el și risipit în orizonturi, tot va fi mai viu ca toată vigoarea pe care o vei strânge în această încercare de existență. Căci cum altfel să te percepi decât ca un adept al existenței care-i încearcă acesteia atât periferia mizeră cât și nucleul fecund? O continuă perindare a ființei în care unicul aliat și călău îți este gândul. Și cu același gând atingi atât demența solitudinii cât și conștiința unei lumi ce abundă în semeni.

Te-ai întors de-atâtea ori împotriva-ți și tot de-atâtea ori te-ai întors spre semenii tăi căci vrut-ai Binele, vrut-ai Frumosul și vrut-ai Adevărul, vrut-ai ca ei să-ți populeze utopia.

Pătruns-ai ființa celuilalt și văzut-ai aceiași ochi de câine hăituit. Îi regăsești în fiece asemenea explorare metafizică spre care te împinge mintea-ți însetată. Destrami atâtea ființe între gânduri și te întrebi care e rostul unui asemenea cumul de frici în cunoașterea ta. Fricile învăluie. Atât de temeinic încât claustrează.

Dar te întorci invariabil către tine. Și îți dezgropi toate tăcerile. Ai tăcut când a fost să iubești, ai tăcut când ai urât, ai tăcut chiar sub spinul celui mai apăsător dezgust. Și te-ai îndepărtat căci vrut-ai Binele, Frumosul și Adevărul, dar demolat-ai utopia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s