Esență

tumblr_mx18kcMj451rr9n46o1_540

Ești o cetate celulară
Sub asediu
Înrobită
Și ți s-au pus mâini
(puteau fi aripi; puteau fi gheare)
Și tălpi sub care
Pământul s-a aprins

Umblă-l până mai rămâne o scânteie
Pe care să o pui sub pleoape
Căci ți s-au pus și ochi atunci
Dar n-ai știut că ei sunt ochi
Și ai privit cu pieptul ori cu tâmpla

Ești o ruină
Cu doruri monstruoase
Și fire întinse între coaste
Fire vibrante
Căci ai un ceas care se zbate
Și prea mulți fluturi cu aripi colorate
Care se risipesc în piele și în oase
Târându-te pe căi întunecoase
Și tu te temi, dar mergi
Tu râzi

Căci ești copil
Ești embrion
Ești o cetate celulară

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s