Criză de râs/identitate

tumblr_nkuvqtSdIo1r1arpmo1_540

Pieptul meu e un teanc de hârtii
Coastele-mi, foi cu rugină (…)

Linii vălurite; una și-ncă una și-ncă una, până îmi aștern o mare peste două rânduri. E pentru prima dată când sugrum o poezie, sau o-nec sau poate doar o-nfometez.
Da, înfometată trebuie să fie, altfel de ce s-ar înjosi cerșindu-mi pe la colțurile minții?
Ironie. Mă țin de burtă și-mi dau lacrimile. De când nu am mai râs așa?
Ai spune că mi-am pierdut muza. Păi cum s-o pierd? Atât mai lipsea și se sufoca sărăcuța de la altitudinile la care am ridicat-o.
Eliberarea e un gest nobil. Și nu e echivalentă cu pierderea. E ceea ce poezia mea flămândă nu-nțelege.
Oricum, râsul e molipsitor. Poate se va prinde și de ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s