Paradoxul (2)

tumblr_ncgokbpx1z1tkxwtlo1_500

“…până ce nu va mai trebui să simt acel pământ sub picioare.”

Lumea ca o absență. E și asta o viziune. Pe atunci era absența ta, acum este a mea. Poate că va reveni la tine sau poate că, mai târziu, ne vom juca astfel și cu prezența.

?

Dar n-am de unde ști. Așa cum n-am de unde ști dacă, între timp, nu ți-ai creat tu însăți o lipsă proprie. Dacă da, ai cam întârziat.

Și atunci, cum sincronizezi două absențe?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s