Poveste de joi seara

tumblr_n3trmskbSu1sfvlg3o4_1280

“eu atât îți spun
că sunt un om simplu”

“Oamenii sunt ființe murdare”, îmi spuneam de fiecare dată când Încrederea mă conducea în noi și noi hăuri. Nu știu de ce, dar se tot încăpățâna să aleagă la întâmplare fel de fel de oameni și să le sară în brațe de parcă ar fi fost sigură că îi sunt predestinați. Fără ezitare, mi-i prezenta și mie, iar eu mă gândeam:”de ce nu?”, fără să bag în seamă finalul tragic, atât de evident al acestor “legături”.
Am hotărât că nu mai merge așa. I-am spus Încrederii că mă despart de ea. “Maturizează-te!”, i-am strigat, iar ea mi-a spus că e nimic fără mine. Și pentru prima dată mila n-a mai avut loc în ființa mea. Așa că, din cinismul meu, Încrederea s-a ales cu pierderea existenței, iar eu cu un bagaj complet de îndoieli.
Trăgându-l după mine, am ieșit în lumea dezlănțuită și, în mijlocul mulțimii, mi-am deschis larg brațele. Inevitabil, cu toții au început să se strângă în jurul meu, crezând că e un număr de comedie. Am stat așa până ce am ruginit de la atâtea râsete și până ce îndoielile aproape că m-au îngropat de viu.
Dar când să-mi ia și ultima suflare, m-am trezit îmbrățișat. Cineva înțelesese. L-am numit “Omul simplu”. Cred că a venit atras tocmai de grămada mea de îndoieli. A văzut și în spatele lor și ,culmea, i-a plăcut.
Despre mine ce pot spune? Încă încerc să-l îmbrățișez. Dar o fac încet.
Am brațele ruginite.

“nu e așa că tu joia ai inspirație?”

Advertisements

One thought on “Poveste de joi seara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s