Trădător și Mizantrop

Imagine

“Ce clișeic!”, își spunea, “Dar ce înălțător!”.

Astfel vorbea cu sine la fiecare răsărit. Urmărea cuminte de la țărm cum soarele forma umbre din nimic. Se ridica apoi de pe nisipul ud și, cu un aer impozant, arăta zeflemitor spre vechiul far.
“Priviți!”, le spunea umbrelor, “Priviți cum zace singur în mijlocul mării!”. Umbrele râdeau părtaș, în timp ce deveneau din ce în ce mai mici și străvezii…

“Ce steril!”, își spunea, “Dar ce misterios!”.

Astfel vorbea cu sine la fiecare cădere a nopții, privind absent spre țărm din vechiul său far. Țărmul, odată animat de umbre, era acum pustiu și mort. I-ar fi acordat mai multă compasiune, însă vreme nu era.
Cu mișcări precise, a aprins luminile farului. Spera ca măcar în noaptea asta să atragă chiar și cea mai neînsemnată barcă.

“Zadarnic!”, se aude dinspre țărm, “Nu știi că ți s-au înecat toate corăbiile?”

“Dar tu nu te-ai săturat să-ți tot moară umbrele?”, vine răspunsul dinspre far.

Soarele răsare, iar umbrele se arată din nou.
Nimeni nu va ști că, în timpul nopții, ele încercau să lege farul de țărm, făcând un pod din corăbii înecate.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s