Lipsă

Imagine

N-am să-ţi mai spun nimic. Oricum şi cuvintele şi tăcerile mi se pierd în drum spre tine. Se întorc apoi şi gravitează în jurul meu, odată cu aerul pe care am uitat cum să-l respir. Sau poate a uitat el că încă sunt aici. Tot aici unde întâia oară mi-a asediat plămânii, atât de fulgerător încât nu l-am putut opri. Nu l-aş fi alungat, dar cu siguranţă l-aş fi întrebat dacă doare..
Aveam să aflu mai târziu, însă nu de la el, ci de la mine. Din curiozitatea prostească a copilului de atunci, am ales să-mi răspund singur la întrebare, clădindu-mi crezul pe acele vorbe.
Ce mi-am spus? Sunt doar cuvinte.. Au ruginit demult în carnea mea ca să nu le mai pot citi.
Şi totuşi mă dezic de ele.
Şi totuşi îmi e dor.
Şi totuşi sunt.

Advertisements

2 thoughts on “Lipsă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s